Comuna Radovanu este situată în partea sud-estică a Romaniei, în lunca Argesului, pe malul drept al acestuia. Localitatea Radovanu se afla la 18 km de Oltenița și la 47 km de București și are următorii vecini:
-la Nord: localitatea Crivăț;
-la Sud: localitatea Chirnogi;
-la Est: localitatea Șoldanu;
-la Sud-Vest: localitatea Căscioarele;
Așezată în câmpia Munteniei, pe malul râului Argeș, cu pământ fertil și climă favorabilă, comuna Radovanu a oferit condiții prielnice omului, încă din neolititicul mijlociu.
Într-o fază mai târzie a neoliticului mijlociu, prezența omului este dovedită
printr-un inventar arheologic mult mai bogat. La sud-vest de centrul localității se află Valea Coadelor. Spre capătul vestic al acestei văi, pe la începutul mileniului al IV-lea I.H., oamenii neoliticului mijlociu și-au așezat aici locuințele.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu mai există dovezi de locuire pe Valea-Coadelor. Sătenii au părăsit vechea vatră a satului și și-au ridicat locuințele la poalele dealului, pe vechea albie a Argeșului, în apropiere de locuințele boierului Banu Scarlat Ghica.
Stabilirea în Radovanu a unuia dintre cei mai mari boieri ai țării a sporit însemnatatea satului, care la începutul secolului al XIX-lea era un adevărat târg. Cele două construcții, biserica și palatul Ghica ii dădea un aspect impunător.
Înaite de anul 1864, în Radovanu nu a existat nicio școală. Dacă existau câțiva săteni care să știe să scrie și să citească, aceștia învățau sub influența bisericii.
Anul 1864 a adus în viața culturală a satului un reviriment, ca urmare a promulgării legii de organizare a instrucțiunii publice, prin care învățământul primar devenea obligatoriu, general și gratuit.
Sub influența schimbărilor care se produceau în țară, Dimitrie Ion Ghica a donat în anul 1864 un local format din patru camere pentru a servi ca școală. Cursurile se desfășurau pe parcursul unei zile întregi, cu un singur învațător la patru clase, până în preajma anului 1880. Cu câțiva ani înainte să vândă moșia sa de la Radovanu, Dimitrie Ion Ghica a făcut o a doua donație. De data aceasta era vorba de locuința sa, formată din cinci camere plus terenul aferent în suprafață de zece mii de metri pătrați, lăsând testament clauzal ”spre a servi numai pentru cultura poporului român.”
De pe coasta dealului, unde la acea dată se mai vedeau ruinele palatului construit de banul Scarlat Ghica, veneau conducte până la această casă din centrul satului, dăruită de ultimii dintre Ghiculești copiilor din sat. Această veche clădire de peste 150 de ani, degradată fizic și moral în procent de peste 80% a fost demolată, iar în locul ei s-a construit localul nou al grădiniței.
Și în noua școală, învățământul a continuat să funcționeze pe parcursul unei zile întregi până în anul1924, când s-a trecut la învățământul pe jumatate de zi. Școala mixtă era frecventată de un număr redus de elevi, datorită situației materiale a localnicilor și a dezinteresului acestora față de carte. Neînțelegând rolul și perspectivele pe care școala le deschidea tinerilor, țăranii considerau frecventarea cursurilor o pierdere de timp, preferând să ia copii la munca câmpului sau să-i trimită cu vitele la păscut.
În ultimul deceniu al secolului al XIX lea, era frecventată de aproximativ 100 de elevi din totalul de 670 de copii de vârstă școlară între 7-12 ani, cu întreținerea cărora se cheltuiau anual 5358 lei. Numărul elevilor a crescut în primul deceniu al secolului al XX lea, datorită nevoii de persoane știutoare de carte în administrația comunei și a cresterii amenzii de la 5 la 15 lei pentru cei ce nu se prezentau la examen. Din arhivele școlii rezultă că în anul școlar 1900-1901, din cei 232 de elevi înscriși în cele 4 clase au frecventat școala 189, dintre care 24 erau fete. Situația creată de război a dus la scăderea numărului cursanților, astfel că numai 106 copii au mers la școală în anul școlar 1919-1920.
În perspectiva școlarizării unui număr mai mare de elevi, primăria cerea ”Societății Dacia- România “, noul proprietar al moșiei Radovanu, un teren de 7505 metri pătrați de pe moșia sa pentru a construi un local nou “exclusiv pentru băieți”, pentru ca localul vechi să servească “exclusiv pentru fete“. Școala urma să se construiască în spatele școlii vechi, donate de D.I.Ghica, unde era “loc destul și condiții igienice și teren pentru lucrările de grădinărie practicate imprejurul școlii”. Acest nou local cu patru săli a fost construit abia în anul 1927, iar în anul următor a fost construită școala cu o singură clasă din Coadele.
Pentru a-și acoperi o parte din cheltuieli, școala a mai primit, prin reforma agrară din anul 1921, o suprafață de teren de 1,5 ha, suprafața totală deținută la acea dată fiind de 2,50 ha.
În anul 1972 s-a dat în folosință localul nou P+1, cu nouă săli de clasă, cancelarie, cabinet director, secretariat. În acest nou local funcționează clasele din învățământul primar și cele din învățământul gimnazial.În anul 2012 s-a dat în folosință localul nou GPN Radovanu, cu 5 săli de grupă, cancelarie,cameră de izolare,grupuri sanitare și pentru depozitare materiale.
În anul 2021 s-a dat in folosință localul A care a fost reabilitat în totalitate și dotat cu mobilier și toate celelalte materiale necesare desfășurării actului educațional în condiții optime.
